Situl Natura 2000 ROSCI0107 Lunca Mirceşti a fost declarat pentru conservarea habitatului de importanţă comunitară 91F0 Păduri mixte de luncă de Quercus robur, Ulmus laevis şi Ulmus minor, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia din lungul marilor râuri -Ulmenion minoris precum şi a două specii prezente în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE: Cypripedium calceolus, cod 1902 denumită popular papucul doamnei şi o specie de nevertebrate, Arytrura musculus, denumită popular molie, având codul 4027.
Rezervația naturală 2.549 Lunca Mirceşti a fost declarată pentru conservarea pădurii mixte, şleau de luncă cu Quercus robur, Fraxinus excelsior, Fraxinus angustifolia, Ulmus laevis, Ulmus glabra şi alte specii de luncă.
Primele intenţii de conservare a patrimoniului natural din zona Lunca Mirceşti datează din perioada anilor 1990, fiind înfiinţată ca arie naturală protejată de interes local în anul 1994 prin Hotărârea Consiliului Judeţean Iaşi nr. 8/1994 şi arie naturală protejată de interes naţional prin Legea protecţiei mediului nr. 137/1995. Ulterior, prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III a – Zone Protejate, Lunca Mirceşti a fost desemnată arie naturală protejată de interes naţional - cod 2.549, suprafaţa 26,3 ha. Conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare, Lunca Mirceşti se încadrează în categoria rezervaţiilor naturale de tip forestier, iar după clasificarea IUCN se încadrează în categoria IV, tip F – forestier.
Zona de la Lunca Mirceşti, datorită valorii sale din punct de vedere conservativ, a fost desemnată prin Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România modificat şi completat prin Ordinul nr. 2387/2011 ca sit de importanţă comunitară, ROSCI0107 Lunca Mirceşti pe o suprafaţă de 33 ha. Scopul desemnării îl reprezintă conservarea habitatului de importanţă comunitară 91F0 Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri - Ulmenion minoris dar şi a speciei de plante de importanţă comunitară Cypripedium calceolus, cod 1902 denumită popular papucul doamnei şi a speciei de nevertebrate Arytrura musculus, cod 4027.
Localizarea ariilor naturale proteajate
Ariile naturale din perimetrul Lunca Mirceşti sunt localizate în Culoarul Siretului și în Podișul Mircești, bazinul mijlociu al râului Siret, pe malul drept al rîului Siret, în partea de sud-vest a județului Iaşi. Mai precis, ariile protejate se află în teritoriul nord-estic al satului Mirceşti, în apropierea drumului judeţean DJ 208R. Din punct de vedere administrativ, ariile sunt localizate în judeţul Iaşi, raza comunei Mirceşti, în imediata vecinătate a satului Mirceşti. Din punct de vedere al administraţiei silvice, în situl de importanţă comunitară ROSCI0107 care include şi rezervaţia naturală 2.549 Lunca Mirceşti, sunt cuprinse subparcele silvice 60 A, 60 B, 60 C, 60 D şi 60 E din U.P III Zăvoaiele Siretului. Întreaga suprafaţă de fond forestier este în administrarea Ocolului silvic Paşcani, subunitate a Direcţiei Silvice Iaşi.
Coordonatele sunt:
a) Latitudine: 47˚05΄08˝ N;
b) Longitudine: 26˚52΄24˝ E.
Conform SRTM, altitudinea medie faţă de nivelul mării este de 203 m. Cea minimă este de 197 m iar cea maximă de 207 m.
Accesul către aria naturală protejată se face din partea de sud pe DJ 208R , iar de aici prin intermediul unor drumuri de câmp - utilizate pentru accesul la culturile agricole din zonă, care însă sunt mai greu practicabile, mai ales în perioadele cu umezeală. Drumul judeţean DJ 208R face legătura între satul Mirceşti şi DE 583.Având în vedere faptul că accesul este nu este facil, presiunea antropică asupra ariei protejate este nesemnificativă.Alte variante de a ajunge în sit sunt: pe DN28 dinspre Târgu Frumos sau Roman până în dreptul podului peste Siret, de unde se continuă pe drumuri comunale sau agricole către Şcheia- Alexandru Ioan Cuza şi apoi spre vest către sit sau, pe ruta ce duce de la Paşcani către Hălăuceşti şi apoi pe drumurile agricole spre est.
Limitele ariilor naturale protejate
Limitele rezervaţiei naturale 2.549 Lunca Mirceşti şi ale sitului de importanţă comunitară ROSCI0107 Lunca Mirceşti sunt reprezentate în figura 2.
Limita rezervaţiei naturale de pe site-ul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor diferă pe alocuri mult şi nejustificat de limita fondului forestier. În plus cele 26,3 ha ale rezervaţiei, din Legea nr. 5 /2000, nu au limitele materializate pe teren, putând apărea situaţii neclare în special în zonele în care limita trece prin fondul forestier.
Suprapuneri cu alte arii protejate
Limitele rezervaţiei naturale 2.549 Lunca Mirceşti şi ale sitului de importanţă comunitară ROSCI0107 Lunca Mirceşti se suprapun parţial. Rezervaţia naturală Lunca Mircești are însă o suprafaţă mai mica, de 28,26 ha, conform limitelor preluate de pe siteul www.mmediu.ro şi este parţial, însă majoritar, inclusă în suprafaţa sitului de importanţă comunitară ROSCI0107 Lunca Mirceşti – 32,47 ha. În urma analizei GIS a rezultat harta suprapunerilor existente în ariile naturale protejate Lunca Mirceşti. Suprafaţa pe care cele două arii naturale protejate se suprapun este de 26,51 ha.
Mediul biotic
În Lunca Mirceşti se urmăreşte protecţia şi conservarea habitatului de importanţă comunitară 91F0 Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri - Ulmenion minoris, a unei specii de plante prezente în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE, Cypripedium calceolus, cod 1902 denumită popular papucul doamnei, iar dintre nevertebrate, a unei specii de molie, Arytrura musculus, cod 4027. Pentru aceste specii şi habitate s-a realizat cartarea cu ajutorul tehnicilor moderne și în special cu ajutorul sistemelor de informație geografică GIS și a sistemelor de poziționare globală.
Pentru a se putea reprezenta cât mai concludent distribuția speciilor de interes conservativ, având în vedere suprafaţa şi configuraţia spaţială a suprafeţei protejate, s-a utilizat un caroiaj de tip pătrat cu latura de 30 m. Prezenţa fiecărei populaţii a unei specii de interes conservativ a fost ulterior evaluată şi validată la nivel de pătrat în vederea realizării unei hărţi tematice privind distribuţia acelei specii.
Identificarea habitatelor s-a făcut prin recunoaşterea fitocenozelor care le caracterizează şi anume prin luarea în considerare a speciilor edificatoare, în general dominante şi indicatoare ecologic şi/ sau cenologic, precum şi prin recunoaşterea caracteristicilor biotopului, în primul rând localizare geografică, altitudine, relief, rocă şi sol.
Informaţiile culese în teren s-au prelucrat cu software GIS, în vederea integrării datelor geospaţiale în baza de date GIS şi realizarea hărţii de distribuţie a habitatelor și a celorlalte hărți tematice realizate. Odată cu cartarea speciilor pentru care a fost declarată aria naturală protejată s-au făcut observaţii cu privire la alte specii importante de floră şi faună, fără însă a se face lucrări de cartare sau inventariere detaliate.
Habitate Natura 2000
Habitatul 91F0 Păduri mixte de luncă de Quercus robur, Ulmus laevis şi Ulmus minor, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia din lungul marilor râuri - Ulmenion minoris este reprezentat de păduri din specii cu lemn de esenţă tare situate în albia majoră a râurilor, expuse regulat inundaţiilor în perioda creşterii nivelului apei, sau în zone joase, expuse inundaţiilor provocate de înălţarea apei freatice. Aceste păduri se dezvoltă pe depozite aluviale recente. Solul poate fi bine drenat între inundaţii sau poate rămâne ud. Ca urmare a regimului hidric specific, speciile lemnoase dominante aparţin genurilor Fraxinus, Ulmus sau Quercus. Subarboretul este bine dezvoltat. Alte caracteristici:
- Specii prezente: Quercus robur, Ulmus laevis, U. minor, U. glabra, Fraxinus excelsior, F. angustifolia, Populus nigra, P. canescens, P. tremula, Alnus glutinosa, Prunus padus, Humulus lupulus, Vitis vinifera subsp. sylvestris, Tamus communis, Hedera helix, Phalaris arundinacea, Corydalis solida, Gagea lutea, Ribes rubrum.
- Asociaţii de vegetaţie: Fraxino danubialis-Ulmetum Soó 1936 corr. 1963; Quercetum roborispedunculiflorae Simon 1960 - syn.: Fraxino angustifoliae-Quercetum pedunculiflorae - Chifu et al. 1998, 2004; Fraxino pallisae-Quercetum pedunculiflorae - Popescu et al. 1979, Oprea 1997; Fraxinetum pallisae - Simon 1960, Krausch 1965 - syn. Ulmeto minoris-Fraxinetum pallisae Borza ex Sanda 1970.
Aceste păduri formează mozaicuri cu păduri pioniere sau climax din specii cu lemn de esenţă moale, în zonele joase ale luncilor râurilor; ele se pot dezvolta şi din păduri aluviale de specii cu lemn de esenţă tare. Acest tip de habitat apare adesea în conjuncţie cu păduri de anin şi frasin.
Activitatea de identificare şi inventariere a tipurilor de habitate forestiere în teren s-a desfăşurat în perioada iunie 2013 – august 2013. Pentru eficienţă maximă a fost adoptată metoda de eşantionaj subiectiv – calitativă, uzuală în domeniul tipologiei forestiere şi amenajărilor silvice şi pe care o considerăm cea mai potrivită pentru ecosistemele forestiere. Metoda se bazează pe observaţii şi estimaţii realizate cu ocazia parcurgerii terenului pe transecte, pentru a identifica discontinuităţile de omogenitate ale arboretelor. Unitatea de bază a studiului a constituit-o subparcelarul silvic, în primul rând datorită faptului că gradul de omogenitate al subparcelelor silvice este în general superior celui pretins de tipurile de habitate forestiere Natura 2000 şi în al doilea rând pentru că astfel va exista o legătură biunivocă între amenajamentul silvic şi planul de management al ariei naturale protejate. Astfel au fost culese date referitoare la: stratul arborilor - compoziţie, acoperire, specii diseminate, stratul arbustiv - compoziţie, acoperire, specii diseminate, seminţiş - compoziţie, acoperire, mod de regenerare, specii diseminate şi stratul ierbos - acoperire, plus un inventar sumar la nivelul fiecărui sit. În plus au fost înregistrate imagini foto digitale, cu zone reprezentative de pe traseul eşantionajului. Ca bază de pornire au fost folosite hărţile amenajistice, la scara 1:20000, care au fost retuşate pe baza ortofotoplanurilor, la scara 1:5000. Situaţiile neclare din materialul cartografic, semnalate din faza de birou, au fost clarificate. De asemenea acolo unde au apărut probleme legate de o separare insuficientă a subparcelarului silvic din punct de vedere al habitatelor de importanţă comunitară - în aceeaşi subparcelă au fost identificate două habitate -şi eventuale erori de trasare a limitelor au fost remediate prin măsurători terestre cu receptoare GPS, direct pe hărţile încărcate anterior, de la birou. Ulterior toate rezultatele obţinute au fost integrate în baza de date GIS. ROSCI0107 include şi Rezervaţia Naturală Lunca Mirceşti. În consecinţă identificarea, inventarierea şi cartarea au fost realizate concomitent pentru ambele arii naturale protejate.
Au fost identificate habitatele forestiere de interes comunitar 91F0 şi 92A0. De asemenea au fost identificate câteva terenuri lipsite de vegetaţie forestieră - pajişti, clădiri, curţi şi terenuri destinate necesităţilor administraţiei silvice. Suprafeţele identificate pe aceste categorii, în urma activităţii de teren, sunt următoarele:
a) 91F0 Păduri mixte de luncă de Quercus robur, Ulmus laevis şi Ulmus minor, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia din lungul marilor râuri - Ulmenion minoris – pe circa 28.7 ha;
b) 92A0 Păduri-galerii /zăvoaie de Salix alba şi Populus alba – pe circa 1.0 ha;
c) pajişti umede – pe circa 0.8 ha;
d) alte terenuri fără vegetaţie forestieră – pe aproximativ 0.5 ha.
Tipurile de habitate româneşti care corespund celor două habitate identificate pe teren în ROSCI0107 sunt R4404 Păduri danubian-pontice mixte, cu stejar pedunculat, frasini şi ulmi, cu Festuca gigantea - corespondent pentru tipul de habitat conform formularului standard şi R4406 Păduri danubian-pontice de plop alb, cu Rubus caesius pentru habitatul nou identificat. Distribuţia habitatelor forestiere, pe subparcele silvice, este prezentată în tabelul 6. Elementele de caracterizare a vegetaţiei forestiere din habitatele Natura 2000 identificate se prezintă în tabelul 7.
Vegetaţia erbacee cuprinde specii precum Convalaria majalis, Anemone ranunculoides, A. nemorosa, Isopyrum thalictroides, Lathyrus venetus, Brachypodium sylvatica, Scilla bifolia, Melampyrum bihariense şi altele.
În cazul sitului de importanță comunitară ROSCI0107 Lunca Mirceşti, prezenţa habitatului 91F0, semnalat în formularul standard al sitului, a fost confirmată pe 93 % din suprafaţă. De asemenea pe o suprafaţă redusă, 3 %, a fost identificat în subparcelele silvice 60 D şi 60 E şi habitatul 92A0. Ca atare, a rezultat distribuţia habitatelor la nivelul ariei protejate prezentată în anexa 2 a prezentului plan de management.
Habitatul 92A0 a fost identificat în partea de est a sitului, dar şi în partea de sud-est.
Flora de interes conservativ
Formularul standard al sitului Natura 2000 menţionează prezenţa speciei Cypripedium calceolus, papucul doamnei.
Cypripedium calceolus este una dintre cele mai emblematice specii de plante ocrotite. La nivel internaţional, este protejată prin Convenţia de la Berna - Convenţia pentru conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale – în anexa I, Directiva europeană CE/92/43 - în anexele II şi IV şi prin Convenţia de la Washington - Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie – în anexa II. În plus, în cadrul fiecărui stat european şi în Rusia, beneficiază de protecţie la nivel naţional.
În România specia este protejată prin lege, încă din anul 1938, fiind considerată Monument al Naturii. În momentul de faţă se regăseşte în anexa nr. 4A, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 49/2011. În anexa respectivă sunt enumerate speciile de animale şi plante, de interes comunitar, care necesită o protecţie strictă.
Activitatea de identificare și cartare a speciei a început cu analiza datelor din amenajamentele silvice, referitoare la zonele analizate, confruntându-le totodată cu cele mai recente ortofotoplanuri disponibile. Pe baza acestei analize s-a realizat o hartă potenţială a prezenţei speciei în aria naturală protejată analizată. În etapa de birou au fost pregătite copii ale hărţilor amenajistice, copii după descrierea fiecărei subparcele silvice din suprafeţele analizate şi o copie după harta silvică, cu subparcelarul silvic şi bornele silvice, suprapusă peste ortofotoplanuri. Pe aceasta din urmă au fost însemnate şi limitele ariilor naturale protejate - situri de importanţă comunitară şi rezervaţii naturale. Hărţile astfel echipate au fost încărcate, în format electronic, în receptoare GPS. Totodată a fost elaborată o metodologie de cartare şi evaluare a speciei şi au fost tipărite formularele necesare preluării datelor de teren. Înainte de parcurgerea terenului au fost purtate discuţii, cu specialişti de la Grădina Botanică Iaşi şi cu personal de la Direcţia Silvică Iaşi şi Ocolul Silvic Paşcani, care administrează pădurile studiate, referitoare la prezenţa sau absenţa speciei urmărite.
Pentru identificarea speciei, s-a parcurs terenul pe transecte, urmărindu-se să se acopere o suprafaţă cât mai mare şi să se investigheze toate structurile biocenotice şi condiţiile micro-staţionale existente şi favorabile pentru specia Cypripedium calceolus. Totodată s-a realizat şi un inventar floristic sumar, pentru a oferi un plus de informaţii, de utilizat în procesul de fundamentare a planurilor de management ale acestor arii naturale protejate.
Prin cercetările pe teren desfășurate atât în anul 2013, cât şi în anul 2014 nu a fost identificată specia Cypripedium calceolus, habitatul natural existent, 91F0 Păduri mixte de luncă de Quercus robur, Ulmus laevis şi Ulmus minor, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia din lungul marilor râuri - Ulmenion minoris, nefiind favorabil pentru această specie. Inventarul floristic sumar realizat cu această ocazie este prezentat în tabelul următor:
|
Acer campestre |
Erigeron cannadensis |
Polygonatum latifolium |
|
Acer tataricum |
Eryngium planum |
Polygonum dumetorum ? |
|
Achillea millefolium |
Euphorbia salicifolia |
Polygonum sp. |
|
Aegopodium podagraria |
Euphorbia sp. |
Populus alba |
|
Aesculus hippocastanum |
Evonymus europaeus |
Populus x canadensis |
|
Agrimonia eupatoria |
Evonymus nanus |
Populus tremula |
|
Ajuga reptans |
Festuca gigantea |
Potentilla reptans |
|
Alisma sp. |
Frangula alnus |
Prunella vulgaris |
|
Alliaria petiolata |
Filipendula vulgaris |
Prunus cerasifera |
|
Allium sp. |
Fraxinus excelsior |
Prunus spinosa |
|
Allium ursinum |
Galeopsis sp. |
Pulmonaria mollis |
|
Althaea rosea |
Galeopsis speciosa |
Pulmonaria obscura |
|
Anemone nemorosa |
Galinsoga sp. |
Pyrus pyraster |
|
Anemone ranunculoides |
Galium aparine |
Quercus robur |
|
Angelica sylvestris |
Galium odoratum |
Quercus petraea |
|
Anthriscus cerefolium |
Galium verum |
Ranunculus acris |
|
Arctium lappa |
Geranium phaeum |
Ranunculus auricomus |
|
Arctium tomentosum |
Geranium pratense |
Ranunculus ficaria |
|
Aristolochia clematitis |
Geranium robertianum |
Robinia pseudoacacia |
|
Arum sp. |
Geum urbanum |
Rorippa sp. |
|
Asarum europaeum |
Glechoma hederacea |
Rosa canina |
|
Asparagus tenuifolius |
Heracleum sphondylium |
Rubus caesius |
|
Balotta nigra |
Inula hirta ? |
Rumex sp. |
|
Bellis perennis |
Iris pseudacorus |
Salix alba |
|
Bidens tripartita |
Isopyrum thalictroides |
Salix purpurea |
|
Brachypodium sylvaticum |
Lactuca serriola |
Sambucus nigra |
|
Calystegia sepium |
Lamium galeobdolon |
Scrophularia umbrosa |
|
Campanula rapunculoides |
Lamium purpureum |
Setaria pumila |
|
Campanula trachelium |
Lapsana communis |
Solanum dulcamara |
|
Capsella bursa-pastoris |
Lathyrus niger |
Sonchus sp. |
|
Carex brevicollis ? |
Lathyrus tuberosus |
Stachys officinalis |
|
Carex divulsa |
Lathyrus vernus |
Stachys palustris |
|
Carex sp. |
Leontodon autumnalis |
Stellaria graminea |
|
Carex sylvatica |
Leonurus cardiaca |
Stellaria media |
|
Carpinus betulus |
Leonurus marrubiastrum |
Stellaria nemorum |
|
Centaurea sp. |
Ligustrum vulgare |
Symphytum officinale |
|
Cephalanthera damasonium ? |
Linaria vulgaris |
Taraxacum officinale |
|
Cerastium sp. |
Lolium perenne |
Tilia cordata |
|
Chaerophyllum aromaticum |
Lotus corniculatus |
Torilis arvensis |
|
Chaerophyllum temulum |
Lysimachia nummularia |
Trifolium pratense |
|
Chenopodium sp. |
Lythrum salicaria |
Trifolium repens |
|
Chrysosplenium alternifolium |
Lythrum virgatum |
Ulmus minor |
|
Circaea lutetiana |
Malus sylvestris |
Urtica dioica |
|
Cirsium vulgare |
Medicago sativa |
Verbena officinalis |
|
Cirsium arvense |
Melampyrum bihariense |
Veronica chamaedrys |
|
Conium maculatum |
Melica nutans |
Veronica hederifolia |
|
Convallaria majalis |
Mentha arvensis |
Veronica serpyllifolia |
|
Convolvulus arvensis |
Milium effusum |
Veronica sp. |
|
Cornus sanguinea |
Moehringia trinervia |
Viburnum opulus |
|
Coryllus avelana |
Pastinaca sativa |
Vicia dumetorum |
|
Crataegus monogyna |
Paris quadrifolia |
Vicia sp. |
|
Cucubalus baccifer |
Peucedanum alsaticum |
Vincetoxicum hirundinaria |
|
Cychorium intybus |
Peucedanum carvifolium |
Viola elatior |
|
Cynoglossum officinale |
Phleum sp. |
Viola reichenbachiana |
|
Daucus carota |
Physalis alkekengi |
Viola sp. |
|
Dipsacus fullonum |
Plantago lanceolata |
Vitis sylvestris |
|
Echinochloa crus-galii |
Plantago major |
|
|
Erigeron annuus |
Poa pratensis |
|
Dintre acestea Carex brevicollis, Cephalanthera damasonium şi Evonymus nanus se regăsesc pe Lista Roşie a plantelor superioare din România elaborată de Oltean și colaboratorii în anul 1994.
Prin urmare, în cazul ROSCI0107 Lunca Mirceşti, unde nici habitatul nu este favorabil, s-a confirmat opinia specialiştilor de la Grădina Botanică Iaşi, Direcţia Silvică Iaşi şi Ocolul Silvic Paşcani, privind absenţa speciei. Rămâne deschisă oportunitatea ca dacă, pe viitor, personalul silvic de teren sau custozii acestor arii naturale protejate sau alţi experţi, vor identifica specia papucul doamnei - fie ca exemplare izolate, fie ca grupe de indivizi sau populaţii, putând exista seminţe, juvenili sau adulţi în stadiu de dormanţă, precum şi protocormi subpământeni, care nu au putut fi identificaţi în perioada culegerii datelor de teren, din anii 2013 – 2014, să recurgă la o inventariere a indivizilor, potrivit metodologiei consacrate.
Fauna de interes conservativ
Situl de importanță comunitară Lunca Mircești este important pentru specia de nevertebrate Arytrura musculus, cod 4027.
Din punct de vedere sistematic Arytrura musculus aparţine ordinului Lepidoptera, familia Noctuidae, Subfamilia Catocalinae. Specia are anvergura aripilor între 48- 55mm. Culoarea de bază a aripilor este cenuşiu – brună – roşcată. Câmpul median al aripilor anterioare format între cele două striuri transversale albicioase este brun roşcat, marginile exterioare ale aripilor brun deschis. Pata semilunară este în formă de linie. Exemplarele proaspete sunt mai întunecate la culoare, cele “zburate” mai roşcate. Specia este foarte puţin studiată şi ca atare aprecierile de nivel ştiinţific sunt puţine şi rezervate. În Romania a fost semnalată în Banat, Moldova şi Dobrogea. Specia este pentru întâia dată găsită pe teritoriul României în Banat de către Laszlo Dioszeghy la Ineu în data de 3 iulie 1913 sub un tei înflorit în parcul castelului deţinut de baronul Solymosy Lajos - Dioszeghy 1913. În perioada anilor 1934-1939, Eugen Teleki colectează o serie de exemplare de la Căpâlnaş lângă râul Mureş - König 1975, König 1978. Mai târziu, după 3 decenii Frigyes Konig găseşte deasemenea specia tot la Căpâlnaş - König 1978, apoi la mijlocul anilor '80 întâlneşte această specie în Rezervaţia ornitologică de la Satchinez, dar datele au rămas nepublicate - Zoltan Varga. În Crişana a fost semnalată doar înainte de anul 1980. În Dobrogea specia se cunoaşte din Delta Dunării şi sudul Dobrogei -Hagieni. Specia a fost colectată de Popescu-Gorj în anii 1967, 1968 şi 1985 în zona Pădurii Letea şi în anul 1968 la vest de Sulina, în zona acoperită de canalul Litcov- Împuţita. Din anul 1991 specia nu a mai fost găsită în zonele anterioare de semnalare. În Moldova specia este întâlnită pentru întâia dată în anul 1956, un mascul fiind colectat la ferma Adamachi din Iaşi şi citată în anul 1958 de Alexinschi şi Peiu şi apoi în anul 1973 de către Nemeş şi Voicu ca Mega-o-zethes musculus. În Moldova prezenţa speciei a fost reconfirmată de Corduneanu et al. - 2007, 2011- la Botoşani, Valea Orăşeni.
În cee ace privește biologia şi ecologia specie, în literatura de specialitate datele sunt confuze, iar în momentul de faţă nu se cunoaşte cu exactitate preferinţele reale ale speciei, pentru un anumit tip de habitat.
Metoda clasică de captură la capcana luminoasă este cea indicată în literatura de specialitate ca fiind potrivită pentru identificarea prezenţei speciei Arytrura musculus.
În urma deplasărilor în teren, efectuate în afara perioadei de zbor a speciei, respectiv în lunile august şi septembrie 2013 au fost urmărite potenţialele zone favorabile speciei în cadrul sitului de importanță comunitară Lunca Mirceşti. Din analiza datelor bibliografice rezultă că prezenţa speciei în sit este pusă sub semnul întrebării deoarece aceasta se pare că nu a fost niciodată colectată aici - strict în arealul ce delimitează situl. Se constată că habitatul preferat al specie, arborete întinse de Salix, lipseşte în cadrul sitului, existând doar în partea de nord-vest, în afara ariei protejate, o fâşie cu exemplare tinere de Salix alba şi în partea estică a sitului pe margine câteva exemplare bătrâne de salcie, foarte înalte. În consecință, strict în limitele sitului Lunca Mirceşti nu se găsesc condiţii de habitat optime pentru Arytrura musculus. Pentru a verifica existenţa acestei specii în imediata apropiere a sitului s-au realiza capturi la capcana luminoasă în lunile iunie şi iulie ale anului următor, în anul 2013 perioada efectuării lucărilor de teren fiind prea avansată pentru identificarea în condiţii optime a speciei. Cu toate acestea, specia nu a fost găsită.
Reluarea cercetărilor în anul 2014 asupra habitatului speciei Arytrura musculus a permis formularea următoarelor observaţii:
a) Așa cu s-a prezentat și în urma cercetărilor pe teren din anul 2013, în limitele sitului de importanță comunitară rosci 0107 Lunca Mirceşti nu se întâlnesc condițiile de habitat caracteristice speciei Arytrura musculus. Situl este constituit din pădure de luncă ce are în compoziţie specii lemnose de Quercus robur, Acer campestre, Tilia cordata, Ulmus sp. -Ulmus minor, U. procera, U. glabra-, Coryllus avelana, Crataegus, Carpinus betulus, Populus tremula.
b) Pe limita estică, în subparcela 60A, se găsesc câteva exemplare izolate, 3- 4 exemplare, bătrâne de Salix alba. În partea de nord est, în afara sitului, se găsesc câteva exemplare, aproximativ 15 de salcie tânără de circa 5- 10 ani, flancate de digul de protecție la nord, teren agricol la sud și vest și limita sitului Lunca Mircești la est. Cele două zone nu prezintă trăsături caracteristice habitatului speciei Arytrura musculus, conform datelor referitoare la preferințele de habitat existente în literatura de specialitate studiată.
Conform Formularului standard al sitului, la punctul 3.2.f. Specii de nevertebrate enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE, situaţia populaţiei este notată cu „B” ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului există o populaţie mai mare decât 2% faţă de media la nivel naţional, aflată într-o stare de conservare bună - B, populaţie ne-izolată, cu o arie de răspândire extinsă - C şi evaluare globală B - valoare bună. La capitolul bibliografie nu este prevăzută sursa citării speciei în cadrul sitului sau în apropierea acesteia. Din analiza studiilor faunistice se constată că specia nu este citată în sit până la întocmirea catalogului „Noctuidele României” de Laszlo Rakosy în anul 1996 şi nici în “Catalogul Lepidopterelor României” publicat de acelaşi autor în anul 2003. Deşi foarte rară, specia nu apare nici mai târziu citată în Lunca Mirceşti în alte lucrări ce fac referire la fauna de lepidoptere a Moldovei, iar acolo unde apare citată şi sunt înşiruite punctele de colectare din România rezervaţia Lunca Mirceşti nu apare ca loc de semnalare. De asemenea, specia se regăseşte şi în formularele standard ale altor situri din nordul Moldovei, respectiv: Sărăturile Jijia Inferioară Prut, Râul Prut, Fâneţele Bârca, Dealul Mare Hârlău, Sărăturile din Valea Ilenei. În ultimul sit au fost întreprinse deja studii pentru reconfirmarea speciei în sit, dar aceasta nu a fost găsită. Până în prezent nu se cunoaşte sursa citării speciei în cadrul sitului Lunca Mirceşti.
Corelând observaţiile efectuate în teren referitoare la habitatul speciei Arytrura musculus cu datele literaturii de specialitate se constată că în situl ROSCI 0107 Lunca Mirceşti nu se întâlnesc condiţiile de habitat caracteristice speciei. De asemenea, nu a fost identificată nici sursa semnalării speciei în aria protejată, ceea ce pune sub semnul întrebării existenţa acesteia în cadrul sitului şi prezenţa sa în formularul standard Natura 2000.

