Situl Natura 2000 ROSCI0176 Pădurea Tătăruşi a fost declarat pentru conservarea habitatelor de importanţă comunitară 9130 Păduri de fag de tip Asperulo- Fagetum precum şi a două specii prezente în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE: Cypripedium calceolus, cod 1902, denumită popular papucul doamnei şi Isophya stysi, cod 4050, denumită popular cosaş.
Aria protejată de interes naţional 2.546 Pădurea Tătăruşi a fost declarată pentru conservarea pădurii de fag, Fagus sylvatica, de 130 ani unde este prezent insular şi Fagus taurica de dimensiuni impresionante.
Primele intenţii de conservare a patrimoniului natural din Pădurea Tătăruşi datează din perioada anilor 1990, fiind înfiinţată ca arie naturală protejată de interes local în anul 1994 prin Hotărârea Consiliului Judeţean Iaşi nr. 8/1994. Ulterior, prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III a – Zone Protejate, Pădurea Tătăruşi a fost desemnată arie naturală protejată de interes naţional, cod 2.546, suprafaţa 49,9 ha. Conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare, Pădurea Tătăruşi se încadrează în categoria rezervaţiilor naturale, de tip forestier, iar după clasificarea IUCN se încadrează în categoria IV, tip F – forestier şi anume arie de conservare a habitatelor/ speciilor prin intervenţii active de gospodărire.
Zona de la Pădurea Tătăruşi, datorită valorii sale din punct de vedere conservativ, a fost desemnată prin Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat şi completat prin Ordinul nr. 2387/2011 ca sit de importanță comunitară, ROSCI0176 Pădurea Tătăruşi, pe o suprafaţă de 55 ha. Scopul desemnării îl reprezintă conservarea habitatului de importanţă comunitară 9130 Păduri de fag de tip Asperulo- Fagetum dar şi a speciei de plante de importanţă comunitară Cypripedium calceolus, cod 1902, denumită popular papucul doamnei şi a speciei de nevertebrate Isophya stysi, cod 4050, denumită popular cosaş.
Localizarea ariei naturale protejate
Ariile naturale din perimetrul Pădurea Tătăruşi sunt localizate în Podişul Sucevei, aproximativ la jumătatea distanţei dintre râurile Siret şi Moldova, la extremitatea nord- vestică a judeţului Iaşi, la graniţa cu judeţul Suceava. Mai precis, ariile protejate se află în teritoriul sudic al comunei Tătăruşi- judeţul Iaşi şi la vest faţă de comuna Conţeşti- judeţul Suceava, în apropierea drumului judeţean DJ 208. Din punct de vedere administrativ, ariile sunt localizate în judeţul Iaşi, raza comunei Tătăruşi.
Din punct de vedere al administraţiei silvice, în situl de importanţă comunitară ROSCI0176 Pădurea Tătăruși care include şi rezervaţia naturală 2546 Pădurea Tătăruşi, sunt cuprinse subparcele silvice 48 A şi 49 A din U.P II Tătăruşi. Întreaga suprafaţă de fond forestier este în administrarea Ocolului Silvic Paşcani, subunitate a Direcţiei Silvice Iaşi.
Coordonatele sunt:
- Latitudine: 47˚18΄44˝ N;
- Longitudine: 26˚37΄4˝ E.
Conform SRTM, altitudinea medie faţă de nivelul mării este de 357 m. Cea minimă este de 292 m iar cea maximă de 395 m.
Accesul către aria naturală protejată se face mai uşor din satul Conţeşti, pe drumul judeţean DJ 208, iar de aici spre vest circa 700 m până la limita sitului prin intermediul unor drumuri de câmp, utilizate pentru accesul la culturile agricole din zonă care însă sunt mai greu practicabile, mai ales în perioadele cu umezeală. Alte variante de a ajunge în sit sunt: pe DJ 208 F dinspre comuna Tătăruşi până la ieşirea din localitate, iar de aici, pe drumuri comunale sau agricole spre sud- est către sit.
Limitele ariilor naturale protejate
Limitele rezervaţiei naturale 2.546 Pădurea Tătăruşi şi ale sitului de importanţă comunitară ROSCI0176 Pădurea Tătăruşi sunt reprezentate în figura 2.
Suprapuneri cu alte arii naturale protejate
Limitele rezervaţiei naturale 2546 Pădurea Tătăruşi şi ale sitului de importanţă comunitară ROSCI0176 Pădurea Tătăruşi se suprapun. Rezervaţia naturală Pădurea Tătăruși are însă o suprafaţă mai mica de 49,9 ha şi este parţial, însă majoritar inclusă în suprafaţa sitului de importanţă comunitară ROSCI0176 Pădurea Tătăruşi – 55 ha. În urma analizei GIS a rezultat harta suprapunerilor existente în ariile naturale protejate Pădurea Tătăruşi. Suprafaţa pe care cele două arii naturale protejate se suprapun este de 50,35 ha.
Mediul biotic
În Pădurea Tătăruşi se urmăreşte protecţia şi conservarea habitatului de importanţă comunitară 9130 Păduri de fag de tip Asperulo- Fagetum, a unei specii de plante prezente în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE, Cypripedium calceolus, cod 1902, denumită popular papucul doamnei, iar dintre nevertebrate, a speciei Isophya stysi, cod 4050, denumită popular cosaş. Pentru aceste specii şi habitate s-a realizat cartarea cu ajutorul tehnicilor moderne și în special cu ajutorul sistemelor de informație geografică - GIS și a sistemelor de poziționare globală.
Pentru a se putea reprezenta cât mai concludent distribuția speciilor de interes conservativ, având în vedere suprafaţa şi configuraţia spaţială a suprafeţei protejate, s-a utilizat un caroiaj de tip pătrat cu latura de 30 m. Prezenţa fiecărei populaţii a unei specii de interes conservativ a fost ulterior evaluată şi validată la nivel de pătrat în vederea realizării unei hărţi tematice privind distribuţia acelei specii.
Identificarea habitatelor s-a făcut prin recunoaşterea fitocenozelor care le caracterizează şi anume prin luarea în considerare a speciilor edificatoare, în general dominante şi indicatoare ecologic şi/ sau cenologic, precum şi prin recunoaşterea caracteristicilor biotopului, în primul rând localizare geografică, altitudine, relief, rocă şi sol.
Informaţiile culese în teren s-au prelucrat cu software GIS, în vederea integrării datelor geospaţiale în baza de date GIS şi realizarea hărţii de distribuţie a habitatelor și a celorlalte hărți tematice realizate. Odată cu cartarea speciilor pentru care a fost declarată aria naturală protejată s-au făcut observaţii cu privire la alte specii importante de floră şi faună, fără însă a se face lucrări de cartare sau inventariere detaliate.
Habitate Natura 2000
Activitatea de identificare şi inventariere a tipurilor de habitate forestiere în teren s-a desfăşurat în perioada 20.06.2013– 15.07.2013. Pentru eficienţă maximă a fost adoptată metoda de eşantionaj subiectiv– calitativă, uzuală în domeniul tipologiei forestiere şi amenajărilor silvice şi pe care o considerăm cea mai potrivită pentru ecosistemele forestiere. Metoda se bazează pe observaţii şi estimaţii realizate cu ocazia parcurgerii terenului pe transecte, pentru a identifica discontinuităţile de omogenitate ale arboretelor. Unitatea de bază a studiului a constituit-o subparcelarul silvic, în primul rând datorită faptului că gradul de omogenitate al subparcelelor silvice este în general superior celui pretins de tipurile de habitate forestiere Natura 2000 şi în al doilea rând pentru că astfel va exista o legătură biunivocă între amenajamentul silvic şi planul de management al ariei naturale protejate. Astfel au fost culese date referitoare la: stratul arborilor- compoziţie, acoperire, specii diseminate, stratul arbustiv - compoziţie, acoperire, specii diseminate, seminţiş - compoziţie, acoperire, mod de regenerare, specii diseminate şi stratul ierbos - acoperire, plus un inventar sumar la nivelul fiecărui sit. În plus au fost înregistrate imagini foto digitale, cu zone reprezentative de pe traseul eşantionajului. Ca bază de pornire au fost folosite hărţile amenajistice, la scara 1:20000, care au fost retuşate pe baza ortofotoplanurilor, la scara 1:5000. Situaţiile neclare din materialul cartografic, semnalate din faza de birou, au fost clarificate. De asemenea acolo unde au apărut probleme legate de o separare insuficientă a subparcelarului silvic din punct de vedere al habitatelor de importanţă comunitară - în aceeaşi subparcelă au fost identificate două habitate - şi eventuale erori de trasare a limitelor au fost remediate prin măsurători terestre cu receptoare GPS, direct pe hărţile încărcate anterior, de la birou. Ulterior toate rezultatele obţinute au fost integrate în baza de date GIS.
Pe toată suprafaţa sitului a fost identificat habitatul forestier de interes comunitar 9130, în conformitate cu formularul standard al sitului. Tipul de habitat românesc care corespunde habitatului identificat pe teren în ROSCI0176 este R4118 Păduri dacice de fag şi carpen, cu Dentaria bulbifera.
Distribuţia habitatelor forestiere, pe subparcele silvice, este prezentată în tabelul 6. Elementele de caracterizare a vegetaţiei forestiere din habitatele Natura 2000 identificate, se prezintă în tabelul 7.
Vegetaţia erbacee cuprinde specii diverse, dintre care amintim ferigi comune, pochivnic, asparagus cu frunze subţiri, sânziene de pădure, mătrăgună alături de multe altele.
Flora de interes conservativ
Formularul standard al sitului Natura 2000 Pădurea Tătăruși menţionează prezenţa speciei Cypripedium calceolus, papucul doamnei.
Cypripedium calceolus este una dintre cele mai emblematice specii de plante ocrotite. La nivel internaţional, este protejată prin Convenţia de la Berna- Convenţia pentru conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale– în anexa I, Directiva europeană CE/92/43- în anexele II şi IV şi prin Convenţia de la Washington- Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie – în anexa II. În plus, în cadrul fiecărui stat european şi în Rusia, beneficiază de protecţie la nivel naţional.
În România specia este protejată prin lege, încă din anul 1938, fiind considerată monument al naturii. În momentul de faţă se regăseşte în anexa nr. 4A, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 49/2011. În anexa respectivă sunt enumerate speciile de animale şi plante, de interes comunitar, care necesită o protecţie strictă.
Activitatea de identificare și cartare a speciei a început cu analiza datelor din amenajamentele silvice, referitoare la zonele analizate, confruntându-le totodată cu cele mai recente ortofotoplanuri disponibile. Pe baza acestei analize s-a realizat o hartă potenţială a prezenţei speciei în aria naturală protejată analizată. În etapa de birou au fost pregătite copii ale hărţilor amenajistice, copii după descrierea fiecărei subparcele silvice din suprafeţele analizate şi o copie după harta silvică, cu subparcelarul silvic şi bornele silvice, suprapusă peste ortofotoplanuri. Pe aceasta din urmă au fost însemnate şi limitele ariilor naturale protejate - situri de importanţă comunitară şi rezervaţii naturale. Hărţile astfel echipate au fost încărcate, în format electronic, în receptoare GPS. Totodată a fost elaborată o metodologie de cartare şi evaluare a speciei şi au fost tipărite formularele necesare preluării datelor de teren. Înainte de parcurgerea terenului au fost purtate discuţii, cu specialişti de la Grădina Botanică Iaşi şi cu personal de la Direcţia Silvică Iaşi şi Ocolul Silvic Paşcani, care administrează pădurile studiate, referitoare la prezenţa sau absenţa speciei urmărite.
Pentru identificarea speciei, s-a parcurs terenul pe transecte, urmărindu-se să se acopere o suprafaţă cât mai mare şi să se investigheze toate structurile biocenotice şi condiţiile micro- staţionale existente şi favorabile pentru specia Cypripedium calceolus. Totodată s-a realizat şi un inventar floristic sumar, pentru a oferi un plus de informaţii, de utilizat în procesul de fundamentare a planurilor de management ale acestor arii naturale protejate.
Cercetările pe teren s-au desfăşurat atât în anul 2013, cât şi în anul 2014. Din păcate, nu fost identificată specia Cypripedium calceolus în sit, deşi habitatul este favorabil. Însă nu foarte departe, la aproximativ 2.8 km în linie dreaptă, în subparcela 16 C, au fost observate mai multe exemplare, atât cu tulpini fertile cât şi sterile. Inventarul floristic sumar realizat cu această ocazie este prezentat în tabelul următor:
Inventarul floristic al speciilor de plante întâlnite în situl de importanță comunitară ROSCI0176 Pădurea Tătăruși și rezervația naturală 2.546 Pădurea Tătăruşi
| Acer campestre | Equisetum hyemale | Neottia nidus-avis |
| Acer platanoides | Equisetum telmateia | Paris quadrifolia |
| Acer pseudoplatanus | Erigeron annuus | Petasytes sp. |
| Achillea millefolium | Erigeron cannadensis | Plantago lanceolata |
| Actaea spicata | Eupatorium cannabinum | Plantago major |
| Aegopodium podagraria | Euphorbia amygdaloides | Platanthera chlorantha |
| Agrimonia eupatoria | Evonymus europaeus | Poa angustifolia |
| Ajuga reptans | Fagus sylvatica | Poa nemoralis |
| Alliaria petiolata | Festuca gigantea | Poa pratensis |
| Arctium lappa | Fragaria vesca | Poa sp. |
| Asarum europaeum | Galeopsis bifida | Polygonatum multiflorum |
| Astragalus glycyphyllos | Galeopsis speciosa | Polygonum dumetorum? |
| Athyrium filix-femina | Galinsoga sp. | Polygonum sp. |
| Atropa belladona | Galium aparine | Populus tremula |
| Bellis perennis | Galium odoratum | Potentilla argentea |
| Bidens tripartita | Galium schutesii | Prunella vulgaris |
| Brachypodium sylvaticum | Geranium robertianum | Pulmonaria obscura |
| Calamagrostis epigeios | Geum urbanum | Quercus petraea |
| Campanula rapunculoides | Glechoma hederacea | Ranunculus fallax |
| Campanula trachelium | Glechoma hirsuta | Ranunculus lanuginosus |
| Cardamine impatiens | Gymnocarpium dryopteris | Ranunculus repens |
| Carex divulsa | Gymnocarpium robertianum | Robinia pseudoacacia |
| Carex pendula | Hedera helix | Rosa canina |
| Carex pilosa | Hepatica nobilis | Rubus hirtus |
| Carex remota | Hieracium bauhinii? | Rumex obtusifolius ? |
| Carex sylvatica | Hieracium lachenalii | Salix caprea |
| Carpinus betulus | Hieracium murorum ? | Salvia glutinosa |
| Centaurea sp. | Hieracium pilosella | Sambucus nigra |
| Cephalanthera longifolia | Hieracium sabaudum | Sanicula europaea |
| Cerasus avium | Hypericum hirsutum | Scrophularia nodosa |
| Chaerophyllum temulum | Hypericum perforatum | Scutellaria galericulata |
| Chelidonium majus | Impatiens noli-tangere | Setaria pumila |
| Chrysosplenium alternifolium | Juncus effusus | Solanum dulcamara |
| Circaea lutetiana | Juncus bufonius | Stachys palustris |
| Cirsium vulgare | Lactuca sp. | Stachys sylvatica |
| Cirsium arvense | Lamium galeobdolon | Stellaria holostea |
| Clematis vitalba | Lamium maculatum | Stellaria media |
| Clinopodium vulgare | Lapsana communis | Tanacetum vulgare |
| Convallaria majalis | Lathyrus pratensis | Taraxacum officinale |
| Cornus sanguinea | Lathyrus venetus | Telekia speciosa |
| Coryllus avelana | Lathyrus vernus | Tilia cordata |
| Crataegus monogyna | Leontodon autumnalis | Torilis arvensis |
| Crepis biennis? | Leucanthemum vulgare | Trifolium pratense |
| Cruciata glabra | Lolium perenne | Trifolium repens |
| Dactylis glomerata | Lotus corniculatus | Trifolium resupinatum |
| Daucus carota | Lycopus europaeus | Trifolium sp. |
| Dentaria bulbifera | Lysimachia nummularia | Tussilago farfara |
| Dipsacus pilosus | Lythrum salicaria | Urtica dioica |
| Dipsacus fullonum | Maianthemum bifolium | Valeriana sambucifolia |
| Dryopteris filix-mas | Melica nutans | Veronica beccabunga |
| Epilobium angustifolium | Melittis melissophyllum | Veronica chamaedrys |
| Epilobium collinum | Mentha longifolia | Veronica montana |
| Epilobium lamyi | Milium effusum | Vicia dumetorum |
| Epilobium sp. | Moehringia trinervia | Vicia sepium |
| Epipactis helleborine | Mycelis muralis | Vicia sp. |
| Epipactis purpurata | Myosotis ramosissima | Viola reichenbachiana |
| Equisetum arvense |
Dintre acestea Cephalanthera longifolia, Epipactis helleborine, Epipactis purpurata, Platanthera chlorantha şi Neottia nidus- avis se regăsesc pe Lista Roşie a plantelor superioare din România elaborată de Oltean și colaboratorii în anul 1994.
Prin urmare, în situl de importanță comunitară ROSCI0176 Pădurea Tătăruşi habitatul este favorabil, dar specia nu fost regăsită, deşi, la indicaţiile personalului de teren al O.S. Paşcani, nu foarte departe de aria protejată, la circa 2-3 km în linie dreaptă, planta a fost identificată. Rămâne deschisă oportunitatea ca dacă, pe viitor, personalul silvic de teren sau custodele acestor arii naturale protejate sau alţi experţi, vor identifica specia papucul doamnei- fie ca exemplare izolate, fie ca grupe de indivizi sau populaţii, putând exista seminţe, juvenili sau adulţi în stadiu de dormanţă, precum şi protocormi subpământeni, care nu au putut fi identificaţi în perioada culegerii datelor de teren, din anii 2013– 2014, să recurgă la o inventariere a indivizilor, potrivit metodologiei consacrate.
Fauna de interes conservativ
Situl de importanță comunitară Pădurea Tătăruși este important pentru specia de nevertebrate Isophya stysi, cod 4050.
Din punct de vedere sistematic Isophya stysi face parte din subfamilia Phaneropterinae, familia Tettigoniidae, suprafamilia Tettigonioidea, subordinul Ensifera, Ordinul Orthoptera. Lungimea corpului: 20- 23 mm la mascul, 20- 24 la femelă. Este una dintre cele mai mari specii de Isophya din Moldova. Cosașul are culoarea corpului verde cu antenele de culoare gălbuie. Vârful vertexului este mult mai subțire decât primul articol antenal, aproximativ jumătate din acesta. Tegminele masculului sunt late, cu lobul posterior alungit, mare. Lungimea lor este mai mare decât a pronotului. Cercii sunt groşi la bază şi subţiri spre vârf, curbaţi puternic. Ovipozitorul are o lungime mijlocie, cu o medie de aproximativ 10 mm, are o curbura uşor accentuată şi este puţin lăţit în partea apicală .
Fiind o specie rară, endemică, în literatura de specialitate se întâlnesc puține date despre biologia sa. Trăiește în pajiști și poieni mezofile din apropierea pădurilor din interiorul bazinului carpatic și din zona subcarpaților Orientali. Se întâlnește pe ierburi înalte și pe tufișuri mici de Ribes, Prunus şi altele. Specia este exclusiv fitofagă.
Specia iernează în stadiu de ou. Larvele eclozează în lunile martie- aprilie. Adulții apar la sfârșitul lunii mai până la sfârșitul lunii iulie. Uneori pot fi observați însorindu-se pe tufe. În perioada de împerechere masculii emit sunete. Emisia sunetului se face cu ajutorul unui aparat special numit aparat stridulator, iar sunetul produs se numeşte stridulaţie. La Isophya stridulaţia se produce prin frecarea elitrelor una de alta. Masculii de Isophya stysi scot sunete foarte scurte. Cele 2-6 sunete produse de deschiderea aripilor sunt scurte şi puternice, închiderea tegminelor făcându-se sacadat.Frecvenţa sunetului este cuprinsă între 15-29 kHz -Iorgu și Iorgu, 2008.
Aria de răspândire se limitează la bazinul Carpatic: Slovacia, estul Ungariei, România, Polonia, Ucraina. În România specia este comună în Munții Apuseni, în Transilvania și rară în Carpații Orientali și în unele păduri din Podișul Moldovei. În Moldova, specia a fost semnalată izolat la Potoci, lângă lacul de acumulare Izvorul Muntelui și în zona Pașcanilor. Prezența speciei în zona Pașcanilor reprezintă cel mai estic punct din arealul de răspândire al speciei - Iorgu și Iorgu, 2008.
Pentru colectarea speciei s-a utilizat metoda filetării, care presupune efectuarea de cosiri repetate a vegetației cu ajutorul fileului entomologic - 30 cm diametru, aceasta fiind metoda cea mai utilizată în general pentru colectarea ortopterelor. A fost vizată vegetația semiarbustivă din marginea pădurii și cea ierboasă adiacentă. Filetările au fost concentrate de-a lungul marginii sudice a sitului și în marginea de nord situată paralel cu calea ferată.
Deasemenea, metoda prelevării cu mâna este o altă metodă utilizată pentru capturarea speciilor arboricole și arbusticole. Capturarea speciilor arboricole se mai face și prin scuturarea crengilor copacilor sau ale arbuştilor deasupra unei umbrele entomologice. Determinarea materialului în teren s-a realizat prin analiza morfologiei externe folosind cheile de determinare realizate de Kis, 1976, Iorgu și Iorgu, 2008.
În urma deplasărilor în teren efectuate în lunile august și septembrie 2013, în afara perioadei de apariție a adulților, nu am putut identifica specia de interes comunitar Isophya stysi, nici în cadrul sitului ROSCI0176 Pădurea Tătăruși și nici în apropierea acestuia. Am putut în schimb să observăm potențialele zone propice pentru specie și am constatat, corelând datele din teren cu datele de biologie a speciei că strict în interiorul sitului nu sunt condiții favorabile existenței acesteia. Locuri favorabile speciei credem că se găsesc în marginea sudică a sitului și mai ales în imediata vecinătate a sitului în partea de sud est într-o poiană - 47.307599° N, 26.623593° E, în care se găsește vegetație semiarbustivă formată din tufe întinse de Rubus. Pentru a verifica existența speciei în marginile sitului, s-au efectuat deplasări în teren și în anul următor, în perioada de apariție a adulților, respectiv lunile iunie-iulie.
Specia Isophya stysi este pentru întâia dată semnalată în Codrii Pașcanilor de Iorgu, 2008. Autorul studiază mai multe poieni de mari dimensiuni în interiorul codrilor și semnalează specia din două suprafețe deschise de teren, dintre care una mărginește situl Pădurea Homița spre sud, aflată aproximativ în spatele Cabanei Codrii Pașcanilor situată pe DN 28A. Analizând harta punctelor de colectare/ observare a ortopterelor în Codrii Pașcanilor, se poate observa că nu au existat puncte de colectare în situl Tătăruși sau în imediata apropiere a acestuia. De asemenea, literatura de specialitate ulterioară lui Iorgu - 2008, nu semnalează specia în aria protejată Tătăruși, ceea ce ne face să credem că Isophya stysi a fost introdusă în formularul standard Natura 2000 al sitului Pădurea Tătăruși prin aprecierea potențialelor similitudini de habitat dintre împrejurimile sitului Homița unde specia Isophya stysi a fost semnalată - Iorgu, 2008 - și cele din situl Pădurea Tătăruși, ambele arii protejate fiind situate în Codrii Pașcanilor la aproximativ 4 km unul de celălalt. Așadar, strict în interiorul sitului nu se întâlnesc condiții favorabile existenței speciei.
A fost verificată vegetația semiarbustivă și ierboasă de-a lungul marginilor sitului spre partea de sud, dar prezența speciei nu a fost identificată. De asemenea au fost evaluate și potențialele habitate favorabile, pe baza observațiilor din teren corelate cu datele literaturii de specialitate legate de preferințele de habitat ale speciei. S-a constatat că strict în interiorul sitului Pădurea Tătăruși nu există condiții favorabile speciei Isophya stysi.
În perioada 29- 30 iulie 2014 au fost reluate cercetările de teren şi au fost efectuate deplasări în situl Pădurea Tătăruși pentru identificarea speciei Isophya stysi și a habitatului favorabil acesteia. În urma activității de teren specia Isophya stysi nu a fost întâlnită, dar au fost identificate câteva potențiale zone favorabile acesteia.
În concluzie, în perioada efectuării terenului specia Isophya stysi nu a fost identificată în situl ROSCI0161 Pădurea Tătăruși. Au fost identificate câteva zone în limita sudică și în vecinătatea sud estică a sitului ce adăpostesc un potențialul habitat al speciei. Potențiale locuri favorabile speciei se găsesc în marginea sudică a sitului și mai ales imediata vecinătate a sitului în partea sud estică, unde există poieni cu vegetație semiarbustivă formată din specii de Rubus, Sambucus şi altele- 47.307599° N, 26.623593° E; 47.307786° N, 26.623469° E.

