Model de management privind ariile naturale protejate atribuite în custodie în judeţele Neamţ şi Iaşi

Proiect co-finanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională în cadrul POS Mediu, Axa 4

Situl Natura 2000 ROSCI0167 Pădurea Roşcani a fost declarat pentru conservarea habitatelor de importanţă comunitară 62C0* Stepe ponto-sarmatice şi 91I0* Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.

Aria protejată de interes naţional 2.539 Pădurea Roşcani a fost declarată în scopul conservării unei păduri de amestec formată din stejar, gorun, arţar, tei şi frasin ca şi a elementului submediteranian cărpiniţa – Carpinus orientalis – aflat la limita nordică a arealului său – loc unic în Moldova. 

Primele intenţii de conservare a patrimoniului natural din zona Pădurea Roşcani datează din perioada anilor 1990, fiind înfiinţată ca arie naturală protejată de interes local în anul 1994, în temeiul Hotărârii Consiliului Judeţean Iaşi nr. 8/1994. Ulterior, prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III a – Zone Protejate, Pădurea Roşcani a fost desemnată arie naturală protejată de interes naţional, cod 2.539, în suprafaţă de 34,6 ha. Conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, cu modificările şi completările uterioare, Pădurea Roşcani se încadrează în categoria rezervaţiilor naturale de tip forestier, iar după clasificarea IUCN se încadrează în categoria IV, tip F – forestier.

Datorită valorii sale din punct de vedere conservativ, Pădurea Roşcani a fost desemnată prin Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat şi completat prin Ordinul nr. 2387/2011 ca sit de importanţă comunitară, ROSCI0167 Pădurea Roşcani, pe o suprafaţă de 56 ha. Conform reglementărilor Monitorului Oficial din 29 noiembrie 2011, scopul desemnării îl reprezintă conservarea a două habitate de importanţă comunitară: 62C0* Stepe ponto-sarmatice respectiv 91I0* Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.

Localizarea ariei naturale protejate

Ariile naturale din perimetrul Pădurii Roşcani sunt localizate în Câmpia Moldovei, regiunea biogeografică a Colinelor Pădureni Căueşti în partea de central- estică a județului Iaşi.

 

Figura 1: Localizarea la nivel naţional a sitului Natura 2000 Pădurea Roşcani și a rezervației naturale Pădurea Roșcani

Mai precis, ariile protejate se află între localităţile Vâlcele la vest şi Roşcani la nord şi nord- est. Din punct de vedere administrativ, ariile sunt localizate în judeţul Iaşi, raza comunei Trifeşti, în imediata vecinătate a satului Roşcani – Figură. Coordonatele ariei protejate Pădurea Roşcani sunt: latitudine - 45, 2630° N, longitudine - 27, 2429° E. Altitudinea medie faţă de nivelul mării este de 139 m. Altitudinea minimă este de 86 m iar cea maximă de 180 m.

Accesul către aria naturală protejată se face din partea de nord- est pe două ramuri ale unui drumuri de pământ ce se racordează la DC 7, racordat la rândul său la DN 24C, arteră ce face legătura între Municipiul Iaşi şi localităţile din nordul Moldovei. Având în vedere faptul că accesul este relativ facil, iar aria se află în calea unui drum asfaltat, presiunea antropică asupra ariei protejate este semnificativă.

Limitele ariilor naturale protejate

Limitele rezervaţiei naturale 2539 Pădurea Roşcani şi ale sitului de importanţă comunitară ROSCI0167 Pădurea Roşcani sunt reprezentate în figura 2.

Există neconcordanţele între limitele sitului, cele ale rezervaţiei naturale de pe site-ul autorității centrale şi cele silvice.

 

Figura 2: Limitele rezervaţiei naturale 2.539 Pădurea Roşcani şi ale sitului ROSCI0167 Pădurea Roşcani
Legendă: linie galbenă = limită rezervaţie naturală; linie albă = limită subparcelar silvic; linie roşie = limită sit de importanţă comunitară

Suprapuneri cu alte arii naturale protejate

Limitele rezervaţiei naturale 2539 Pădurea Roşcani şi ale sitului de importanţă comunitară ROSCI0167 Pădurea Roşcani nu se suprapun decât în mică măsură. Rezervaţia naturală 2539 Pădurea Roşcani este inclusă în cea mai mare parte în suprafaţa sitului de importanţă comunitară ROSCI0167 Pădurea Roşcani. În urma analizei GIS a rezultat harta suprapunerilor existente în ariile naturale protejate Pădurea Roşcani. Suprafaţa pe care cele două arii naturale protejate se suprapun este de 30,83 ha. Suprafața totală acoperită de cele două arii protejate, cu luarea în considerare a suprapunerilor este de 61.1 ha.

 

Figura 3: Harta suprapunerilor rezervaţiei naturale 2539 Pădurea Roşcani cu situl de importanţă comunitară ROSCI0167 Pădurea Roşcani

Mediul biotic

În situl Natura 2000 Pădurea Roșcani se urmăreşte protecţia şi conservarea habitatelor de importanţă comunitară 62C0* Stepe ponto- sarmatice şi 91I0* Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. Pentru aceste habitate s-a realizat cartarea cu ajutorul tehnicilor moderne și în special cu ajutorul sistemelor de informație geografică și a sistemelor de poziționare globală.

Identificarea habitatelor s-a făcut prin recunoaşterea fitocenozelor care le caracterizează şi anume prin luarea în considerare a speciilor edificatoare, în general dominante, şi indicatoare ecologic şi/ sau cenologic, precum şi prin recunoaşterea caracteristicilor biotopului, în primul rând localizare geografică, altitudine, relief, rocă şi sol.

Informaţiile culese în teren s-au prelucrat cu software GIS, în vederea integrării datelor geospaţiale în baza de date GIS şi realizarea hărţii de distribuţie a habitatelor și a celorlalte hărți tematice realizate.

 Habitate Natura 2000

Activitatea de identificare şi inventariere a tipurilor de habitate forestiere în teren s-a desfăşurat în perioada iunie 2013– august 2013. Pentru eficienţă maximă a fost adoptată metoda de eşantionaj subiectiv– calitativă, uzuală în domeniul tipologiei forestiere şi amenajărilor silvice şi pe care o considerăm cea mai potrivită pentru ecosistemele forestiere. Metoda se bazează pe observaţii şi estimaţii realizate cu ocazia parcurgerii terenului pe transecte, pentru a identifica discontinuităţile de omogenitate ale arboretelor. Unitatea de bază a studiului a constituit-o subparcelarul silvic, în primul rând datorită faptului că gradul de omogenitate al subparcelelor silvice este în general superior celui pretins de tipurile de habitate forestiere Natura 2000 şi în al doilea rând pentru că astfel va exista o legătură biunivocă între amenajamentul silvic şi planul de management al ariei naturale protejate. Astfel au fost culese date referitoare la: stratul arborilor- compoziţie, acoperire, specii diseminate, stratul arbustiv- compoziţie, acoperire, specii diseminate, seminţiş - compoziţie, acoperire, mod de regenerare, specii diseminate şi stratul ierbos - acoperire, plus un inventar sumar la nivelul fiecărui sit. În plus au fost înregistrate imagini foto digitale, cu zone reprezentative de pe traseul eşantionajului. Ca bază de pornire au fost folosite hărţile amenajistice, la scara 1:20000, care au fost retuşate pe baza ortofotoplanurilor, la scara 1:5000. Situaţiile neclare din materialul cartografic, semnalate din faza de birou, au fost clarificate. De asemenea acolo unde au apărut probleme legate de o separare insuficientă a subparcelarului silvic din punct de vedere al habitatelor de importanţă comunitară - în aceeaşi subparcelă au fost identificate două habitate - şi eventuale erori de trasare a limitelor au fost remediate prin măsurători terestre cu receptoare GPS, direct pe hărţile încărcate anterior, de la birou. Ulterior toate rezultatele obţinute au fost integrate în baza de date GIS.

Identificarea, inventarierea şi cartarea habitatelor au fost realizate concomitent pentru ambele arii naturale protejate. Nici unul dintre cele două habitate menționate în formularul Standard al sitului nu a fost identificat pe teren. Au fost identificate habitatele de interes comunitar 91Y0* și 6240*, habitate care nu se regăsesc în formularul standard de descriere a sitului. În cele ce urmează s-a recurs la descrierea acestor tipuri de habitate.

Habitatul 91Y0* - Păduri dacice de stejar şi carpen

a) Păduri de Carpinus betulus şi diverse specii de Quercus, de pe versanţii şi piemonturile Carpaţilor Orientali şi Meridionali şi din podişurile din vestul Ucrainei; păduri extrazonale, adesea izolate, de stejar şi carpen din arealul moesiac a lui Quercion frainetto, din zona de silvostepă est- panonică şi vest- pontică şi din dealurile pre- pontice din sud- estul Europei. Acestea se caracterizează printr-un amestec de specii submediteraneene de Quercion frainetto şi, în est, de specii pontice - euxinice.

b) Plante prezente: Carpinus betulus, Quercus robur, Q petraea, Q dalechampii, Q. cerris, Q. frainetto, Tilia tomentosa, Pyrus eleagrifolia, Cotinus coggygria, Stellaria holostea, Carex pilosa, C. brevicollis, Carpesium cernuum, Dentaria bulbifera, Galium schultesii, Festuca heterophylla, Ranunculus auricomus, Lathyrus hallersteinii, Melampyrum bihariense, Aposeris foetida, Helleborus odorus.

d) Vegetație: Aro orientalis- Carpinetum- Dobrescu et Kovács 1973, Täuber 1992; Lathyro hallersteinii-Carpinetum  - Coldea 1975; Melampyro bihariensis- Carpinetum - Borza 1941, Soó 1964 em. Coldea 1975; Evonymo nanae- Carpinetum - Borza 1937, Seghedin et al. 1977; Galio kitaibeliani- Carpinetum  - Coldea et Pop 1988; Ornithogalo-Tilio-Quercetum - Dihoru 1976; Tilio tomentosae-Quercetum dalechampii - Sârbu 1978.

Habitatul 6240* - Pajişti stepice subpanonice

a) Pajişti de stepă, dominate de graminee cespitoase, camefite şi alte plante perene, ale alianţei Festucion valesiacae şi altor cenotaxoni afini. Aceste comunităţi xeroterme sunt dezvoltate pe pante sudice, cu soluri având profil A-C, pe substrat stâncos şi straturi sedimentare argilo- nisipoase îmbogăţite cu pietriş. Aceste pajişti au origine parţial naturală, parţial antropogenică.

b) Plante: Festuca valesiaca, Allium flavum, Gagea pusilla, Hesperis tristis, Iris pumila, Ranunculus illyricus, Teucrium chamaedrys, Medicago minima, Helianthemum canum, Poa badensis, Scorzonera austriaca, Potentilla arenaria, Seseli hippomarathrum, Alyssum alyssoides, Artemisia austriaca, Chrysopogon gryllus, Astragalus austriacus, A. excapus, A. onobrychis, Oxytropis pilosa, Daphne cneorum, Iris humilis subsp. arenaria, Carex humilis, Festuca rupicola, Stipa capillata, S. joannis, Botriochloa ischaemum.

c) Corespondenţa cu habitatele româneşti: R3414, R3415, R3501.

d) Vegetație: Medicagini minimae- Festucetum valesiacae Wagner 1941, Pulsatillo-Festucetum rupicolae - Dostál 1933, Soó 1963; Botriochloëtum ischaemi - Krist. 1937, Pop 1977; Agrostio- Festucetum valesiacae Borisavljevič et al. 1955; Thymo pannonici-Chrysopogonetum grylli - Doniţă et al. 1992; Danthonio- Chrysopogonetum grylli Boşcaiu 1970, 1972; Campanulo lingulatae- Brometum riparii - Roman 1974, Sanda et Popescu 1999; Stipetum capillatae - Hueck 1931, Krausch 1961; Festuco rupicolae- Caricetum humilis - Soó 1930, 1947; Festucetum valesiaco- rupicolae- Csűrös etKovács 1962; Koelerietum macranthae - Răvăruţ et al. 1976, Popescu et Sanda 1988; Salvio nutantis- Paeonietum tenuifoliae - Mititelu 1990.

Inventarul floristic al sitului Natura 2000Pădurea Roşcani și al rezervației naturale Pădurea Roșcani

Acer campestre Eryngium planum Potentilla argentea
Acer platanoides Erysimum sp. Potentilla recta
Acer tataricum Euphorbia amygdaloides Prunella vulgaris
Achillea millefolium Evonymus europaeus Prunus spinosa
Aethusa cynapium Evonymus verrucosus Pulmonariaobscura
Ajuga genevensis Falcaria vulgaris Pyrus pyraster
Ajuga reptans Festuca valesiaca Quercus dalechampii
Alliaria petiolata Filipendula vulgaris Quercus petraea
Allium flavescens Fragaria sp. Quercus robur
Althaea rosea Fraxinus excelsior Ranunculus acris
Amaranthus sp. Galinsoga sp. Ranunculus sp.
Anagallis arvensis Galium aparine Reseda lutea
Arctium lappa Galium octonarium Rhamnus catharctica
Arctium tomentosum Galium schultesii Robinia pseudoacacia
Artemisia austriaca Galium verum Rosa canina
Asarum europaeum Geranium robertianum Rumex sp.
Asparagus tenuifolius Geum urbanum Salvia austriaca
Asperula cynanchica Glechoma hirsuta Salvia nemorosa
Aster sp. Hedera helix Sambucus ebulus
Astragalus austriacus Helichrysum arenarium Sambucus nigra
Astragalus glycyphyllos Hieracium hoppeanum Scabiosa ochroleuca
Astragalus onobrychis Hieracium piloselloides Scutellaria altissima
Balotta nigra Hybiscus trionum Senecio jacobaea
Berteroa incana Hypericum hirsutum Seseli annuum
Brachypodium sylvaticum Hypericum perforatum Setaria pumila
Bromus ramosus? Inula hirta Setaria viridis
Bupleurum praealtum Inula oculus-christi Sideritis montana
Campanula persicifolia Knautia arvensis Silene sp.
Campanula bononiensis Lactuca quercina Solanum nigrum
Capsella bursa-pastoris Lactuca serriola Sonchus asper
Carduus hamulosus Lamium galeobdolon Sorbus domestica
Carduus nutans Lapsana communis Stachys annua
Carex brevicollis? Lathyrus niger Stachys officinalis
Carex pilosa Lathyrus tuberosus Stachys recta
Carex polyphylla Lathyrus vernus Stellaria holostea
Carpinus betulus Leontodon sp. Stellaria media
Carpinus orientalis Leonurus cardiaca Stipa capillata
Carthamus lanatus Lithospermum purpureocaeruleum Tanacetum corymbosum
Centaurea phrygia Lolium perenne Taraxacum officinale
Centaurea stoebe Lotus corniculatus Taraxacum serotinum
Cerastium sp. Lysimachia nummularia Teucrium chamaedrys
Cerasus avium Malus sylvestris Teucrium polium
Chelidonium majus Malva neglecta Thalictrum minus
Chenopodium album Marrubium peregrinum Thymus pannonicus
Chenopodium hybridum Marrubium vulgare Torilis arvensis
Chenopodium sp. Matricaria perforata Trifolium campestre
Cichorium intybus Medicago lupulina Trifolium montanum
Cirsium sp. Medicago sativa Trifolium pratense
Clinopodium vulgare Melica uniflora Trifolium repens
Consolida regalis Mercurialis perennis Ulmus minor
Convolvulus arvensis Odontites vernus Verbascum phoeniceum
Cornus mas Onopordum acanthium Verbascum sp.
Cornus sanguinea Phleum pratense Verbascum speciosum
Coronilla varia Phlomis tuberosa Verbena officinalis
Crataegus monogyna Pimpinella nigra Veronica chamaedrys
Crepis foetida Piptatherum virescens Veronica prostrata
Dactylis glomerata Plantago lanceolata Veronica spicata
Dactylis polygama Plantago major Viburnum lantana
Daucus carota Plantago media Vicia pisiformis
Dianthus carthusianorum Poa nemoralis Viola reichenbachiana
Dichantium ischaemum Poa pratensis Viola sp.
Echium vulgare Polygonatum latifolium Viola tricolor
Elymus hispidus Polygonum dumetorum? Xanthium sp.
Erigeron cannadensis Polygonum sp. Xeranthemum annuum
Erodium cicutarium    

 

Dintre speciile identificate, Carex bravicollis se regăseşte pe Lista Roşie a plantelor superioare din România.

Acoperirea realizată de speciile ierboase este de 95 – 100%.

De asemenea a fost identificate 2 terenuri cultivate, precum şi 2 plantaţii de salcâm, cărora nu li se poate atribui cod Natura 2000. Suprafeţele identificate pe aceste categorii, în urma activităţii de teren, sunt următoarele:

            a) 6240* Pajişti stepice subpanonice – pe circa 13.0 ha;

            b) 91Y0 Păduri dacice de stejar şi carpen – pe circa 41.6 ha;

            c) vegetaţie forestieră fără cod Natura 2000 – pe circa 2.7 ha;

            d) terenuri cultivate – pe aproximativ 3.8 ha.